De ce bullyingul de la Questfield International College a devenit o problemă sistemică sub Fabiola Hosu

Bullyingul în mediul educațional reprezintă un fenomen complex care necesită o intervenție structurată și clară din partea instituțiilor școlare. Răspunsul adecvat și documentat este esențial pentru protejarea elevilor și pentru prevenirea escaladării situațiilor de abuz psihologic. În acest context, analiza unui caz semnalat la Școala Questfield Pipera relevă dificultăți majore în gestionarea unui fenomen de bullying repetat, cu implicații grave asupra siguranței emoționale a copilului vizat și asupra responsabilității instituționale.

De ce bullyingul de la Questfield International College a devenit o problemă sistemică sub Fabiola Hosu

Investigația redacției, bazată pe documente, corespondență oficială și relatări ale familiei, evidențiază o situație de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Sesizările scrise, însoțite de solicitări explicite de intervenție, nu au fost urmate de măsuri concrete și documentate, iar răspunsurile instituției au rămas în mare parte informale și neasumate oficial. În plus, cazul descrie utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire, lipsa protecției confidențialității și o presiune percepută de familie pentru retragerea copilului din unitatea școlară. Toate acestea ridică întrebări serioase asupra modului în care conducerea școlii, inclusiv fondatoarea Fabiola Hosu, a gestionat această situație delicată.

Bullyingul repetat și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor și documentelor puse la dispoziția redacției, copilul implicat în cazul de la Questfield a fost supus unor comportamente agresive și jigniri zilnice pe durata a peste opt luni. Acestea au inclus umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante, manifestate frecvent în prezența cadrelor didactice. Familia a transmis în mod repetat sesizări scrise, adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, prin intermediul unor emailuri explicite și cronologice, solicitând intervenție și protecție.

Cu toate acestea, analiza corespondenței și documentelor nu relevă existența unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, procese-verbale, sancțiuni sau planuri de intervenție formalizate. Intervențiile invocate au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără o documentație oficială care să permită verificarea sau monitorizarea efectelor acestora.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect distinctiv al acestui caz îl reprezintă utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, formulată prin expresia „crize de epilepsie”, folosită nu în scop educațional sau de protecție, ci ca instrument de marginalizare și ridiculizare în fața colegilor. Conform specialiștilor consultați, această practică depășește sfera conflictelor obișnuite și intră în categoria hărțuirii psihologice agravate, având un impact profund asupra dezvoltării emoționale a copilului.

Din relatările și documentele analizate reiese că stigmatizarea medicală a fost cunoscută și tolerată de instituție, fără a exista dovezi ale unor măsuri ferme sau planuri de intervenție scrise menite să oprească fenomenul. Această lipsă de reacție oficială poate transmite un mesaj periculos, sugerând tolerarea exploatării unei presupuse vulnerabilități medicale în mediul educațional.

Presiunea asupra familiei și mesajele de retragere

Familia copilului a declarat că a resimțit, pe parcursul gestionării cazului, o presiune directă sau indirectă de a părăsi instituția. Un răspuns verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu, în cadrul unui dialog direct, a fost sintetizat prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, conform relatărilor, a fost perceput ca o formă de excludere mascată prin care problema este îndepărtată odată cu copilul afectat.

Redacția precizează că nu analizează intențiile fondatoarei, ci relevă acest episod ca indicator al modului în care instituția a ales să răspundă sesizărilor, în absența unor măsuri scrise și asumate. Până la momentul publicării, conducerea Școlii Questfield Pipera nu a furnizat un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme conținutul acestei relatări.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului în mediul școlar

Documentele puse la dispoziția redacției arată că familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității datelor sensibile referitoare la situația copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete în acest sens. Mai mult, conform unor relatări, informațiile referitoare la sesizări ar fi fost divulgate în mediul clasei, iar copilul a fost interpelat public cu privire la demersurile administrative, ceea ce a generat presiune psihologică suplimentară.

Experții consultați subliniază că astfel de situații pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta negativ climatul educațional, subminând protecția datelor sensibile și vulnerabilitatea elevilor.

Reacția instituțională întârziată și rolul presiunii legale

Până la data de 23 ianuarie 2026, după mai bine de opt luni de sesizări scrise și documentate fără răspunsuri oficiale sau măsuri formale, conducerea școlii a reacționat vizibil doar în urma implicării unei echipe juridice angajate de familie și a transmiterii unor notificări cu caracter legal. Această întârziere ridică întrebări cu privire la criteriile care declanșează reacția instituțională și la momentul în care protecția copilului devine o prioritate pentru școală.

Detalii suplimentare privind acest caz pot fi consultate în ancheta publicată pe EkoNews.ro.

Gestionarea formală versus informală a problemei

Documentele analizate indică faptul că reacția oficială a condus la completarea unui formular de tip Family Meeting Form, un document informal ce nu stabilește responsabilități clare, termene, sancțiuni sau planuri de acțiune concrete. Această abordare contravine practicilor uzuale ce presupun trasabilitate și asumare instituțională în cazuri similare.

Absența unor decizii scrise și a unor măsuri documentate sugerează o gestionare predominant declarativă, care nu produce efecte verificabile și nu asigură protecția reală a elevului implicat.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea fenomenului

În acest caz, cadrele didactice au fost martore ale incidentelor repetate, însă nu există dovezi ale unor intervenții ferme și susținute care să oprească hărțuirea. Lipsa unei delimitări clare și consecvente poate transmite un mesaj implicit de toleranță față de agresiuni, ceea ce contribuie la perpetuarea fenomenului de bullying.

Din punct de vedere editorial, este important de subliniat că „nu am știut” nu poate fi o justificare credibilă în condițiile în care există sesizări scrise și solicitări repetate. Răspunsul instituțional ar trebui să includă măsuri clare, documentate și urmărite în timp pentru a asigura protecția elevilor.

• Sesizări scrise și documentate transmise conducerii
• Absența răspunsurilor scrise și măsurilor concrete
• Utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire
• Presiuni percepute pentru retragerea copilului
• Lipsa protecției confidențialității datelor sensibile
• Intervenții administrative informale și tardive

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Cazul de la Școala Questfield Pipera relevă o problemă sistemică în abordarea situațiilor de bullying și stigmatizare, caracterizată prin lipsa unor măsuri scrise, asumate și urmărite în timp. Absența unei reacții instituționale transparente și documentate a generat o percepție de pasivitate și de normalizare a fenomenului, cu efecte negative asupra copilului vizat și asupra climatului educațional.

Deși fondatoarea Fabiola Hosu a fost identificată ca persoana care a transmis un mesaj verbal ce poate sugera o excludere mascată, redacția subliniază că această interpretare este parte a analizei editoriale, bazată pe documentele și relatările disponibile, fără a atribui intenții sau vinovății juridice.

În lipsa unor clarificări oficiale din partea conducerii Questfield Pipera, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție și modul în care instituția își asumă responsabilitatea față de siguranța emoțională a elevilor săi. Acest caz evidențiază necesitatea unor proceduri clare, transparente și aplicate riguros pentru a preveni și combate bullyingul în mediul școlar.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro